Retină albastră, un lac liniștit
Dar în el o piatră s-a rostogolit;
Făptura-mi inversă pare nebună,
Se-împrăștie toată și iar se adună.

Și nu doar atât, un întreg univers,
Stele aleargă, intră pe contrasens,
O piatră năucă ce poate să facă!
Un joc instructiv în ochiul de apă.

Din munți de-asupriri piatra se prăvale,
Tulbură lacul sudorii din vale,
Proteste de-a valma, crize, războaie,
Se leagă un cerc, era se încovoaie.

Din Stânca Iubirii se frânge o Piatră,
Dărâmă-împărății din lumea toată;
Crește-a Lui Isus mare-Împărăție,
Doar ea va dăinui o veșnicie.